~Mariana Popa: „Virginia Woolf şi lumea contemporană“

Cum sa descrii unduirea copacilor sub mangaierea vantului? Dar bazaitul albinelor adancite in lucrul lor? Cum sa descrii zborul fluturelui cu suflet de dandy, ce-si cauta florea vietii lui ?

A scrie despre Virginia Woolf inseamna toate aceste lucruri, inseamna sa incerci sa descri o zi de noiembrie cu nori fugariti de vant pe un cer albastru-petrol;  si un soare nehotarat ce apare din cand in cand…

Virginia, despre care s-a scris atat, a atins cu varful degetelor sale coarde fine ale fiintei omenesti.

Dotata cu spirit de observatie si talent pentru scris, Virginia a redat simtirile si trairile personajelor romanelor ei in mod cu total diferit de ceeace s-a facut pana la ea.

Virginia ne cucereste cu nuvela “Farul”. Dar “Orlando” – foarte controversata lucrare, este cea care a situat-o definitiv printre scriitorii de talent ai limbii engleze.

Putem face cunostinta cu scriitoarea citind “Biografia Virginiei Woolf” scrisa de Quentin Bell, corespondenta ei editata de Nigel Nicolson si Joanne Trautmann, precum si Jurnalele editate de Anne Oliver Bell.

Virginia a stiut sa imbine lucrul de zi cu zi cu obligatiile sociale. Fiecare evenimment, intalnire cu prietenii, ceaiul luat dupa amiaza cu familia, a adaugat la “banca de date” a scriitoarei caractere si situatii pe care le va folosi in scrierile ei.

Am invatat de la ea ca nu trebuie sa colinzi mari si tari pentru a-ti completa “fisele personajelor” in vederea scrierii unui roman. Observarea naturii cu ciclurile ei ii ofera minunate clipe in care se simte aproape de Facatorul acestei lumi, imprumutand putere de creatie.

Asa au fost scrise schitele cu stralucire de giuvaer, gasite printre scrisorile personale ale Virginiei si adunate de David Bradshaw intr-o minunata carticica intitulata “Carlyl’s House”, cu o inspirata prefata scrisa de Doris Lessing.

Am citit si recitit aceste schite; mi-am imaginat ca stau in fotoliul Virginiei, cu planseta de lemn in brate si calimara cu cerneala aproape. M-am intristat adesea ca nu am gasit cuvantul care sa ilustreze cel mai bine idea sau simtirea mea si, o data in plus, am inteles ca oricat de bogata ar fi o limba, ramane in urma trairilor sufletesti, a intuitiei si a jocului mintii.

Virginia si-a oferit viata ca experiment al scrisului, ca un exercitiu de stil, revolutionand felul de a scrie memoriile. A asternut sincer pe hartie ceeace a simtit si observat ea insasi.

Virginia isi poate scrie amintirile la momente distantate in timp; ele sunt de fiecare data diferite. Scuza Virginiei este ca “suntem facuti si refacuti continuu… pesoane diferite obtin de la noi cuvinte diferite”. Departe de a insemna nesinceritate sau manipulare a adevarului, acest lucru arata ca momentul present este imbogatit de cel trecut cat si invers, imaginea viitorului jucand un rol important in scrisul Virginiei.

Virginia Woolf crede ca pentru a spune intreaga poveste a unei vieti, naratorul trebuie sa separe cele doua nivele de existenta ale fiintei umane: cel fizic – desfasurarea rapida a faptelor si a actiunilor si cel spiritual – momentul solemn al emotiei singulare.

Pina la Woolf, memoriile si biografiile au fost o simpla insirare de evenimente din viata persoanei careia i se scria biografia. Interesanta pentru istoria literara, aceasta insiruire era plicticoasa pentru cititor.

Comparatia intre romanul “Farul” si “Momente de existenta”- o autobiografie scrisa mai tarziu, ilustreaza cele de mai sus. “Momente”,  scrisa pentru o audienta mai putin romantica, este diferita fundamental de prima relatare.

Referitor la timpul ce trece foarte repede, fapt care o preocupa destul de mult, Virginia scrie in Jurnalul ei, intr-o noapte din ianuarie 1919 (cu o saptamana inainte de a implini 37 de ani), ca s-a hotarat sa stea acasa in fiecare seara timp de doua saptamani pentru a scrie despre fiecare din prietenii ei si despre relatia ei de amicitie cu ei. Face acest lucru pentru ca “batrana doamna de 50 de ani” (care va fi ea peste 13 ani), sa beneficieze de aceste note in vederea scrierii autobiografiei; sa aiba recordul faptelor, deoarece “faptele si trairile nu exista decat dupa ce au fost asternute pe hartie”.

De unde provine acest bagaj de fapte si observatii in opera Virginiei Woolf?

Asa cum stim bine, copilaria joaca un rol important in formarea personalitatii individului.

Virginia s-a nascut la 25 ianuarie 1882 intr-o familie cu multi copii, in care mama a jucat rol important in educatie iar tatal, in instruirea si dezvoltatarea intelectuala a copiilor. Virginia este a treia intre cei patru copii ai Juliei si Leslie Stephen (a sasea daca luam in considerare cei trei copii din prima casatorie a mamei ei), pozitie am zice privilegiata. Este deasemenea preferata tatalui care-i da in grija biblioteca lui. Cand isi pierde mama, sora ei mai mare devine a doua mama pentru ea. La numai doi ani de la moartea Juliei Stephen, Virginia isi pierde sora iubita, fapt ce o cufunda intr-o depresie acuta, prima din crizele de depresie ce o vor bantui intreaga viata.

Nimic nu a indepartat-o pe Virginia de telul ei de a deveni scriitoare. Invatam de la ea ca numai talentul nu ajuta o persoana sa devina scriitor; trebuie dezvoltat vocabularul, viata spirituala; trebuie dezvoltat limbajul, bogatia metaforei ceace se face prin citit, observatie si munca asidua zi de zi.

Grija pentru detaliu, ascutimea observatiei, alegerea cuvintului potrivit, frumusetea adjectivului, sunt numai cateva din caracteristicile scrisului Virginiei Woolf.

Maiestria cu care sunt alese si intretesute cuvinetele ne face sa ne gandim la un virtuos violonist, care canta de la o varsta frageda, continuandu-si perfectionarea zi de zi pana ce atinge perfectia din punct de vedere tehnic dar si al sensibilitatii..

Virginia scrie, dupa cum marturiseste chiar ea, pentruca scrisul ii face o deosebita placere dar  “Scriitorul trebuie sa se scufunde intr-o mare de orori  pentru a aduce la suprafata perlele! Cu toate acestea merita sacrificiul”.

Parerea Virginiei despre succes este ca acesta “aduce in viata unui artist modestie, deoarece il elibereaza de preocuparea pentru persoana proprie”.

Virginia este o deschizatoare de drumuri si un exemplu pentru tinerii scriitori care pe langa calitatea scrisului, pot aprecia puterea de munca, organizarea zilnica a timpului si  meticulozitatea cu care isi revede manuscrisele.

Schitele si romanele Virginiei ne redau atmosfera timpului; societatea engleza si preocuparile clasei de mijloc; curentele literare si politice; ecourile problemelor mondiale in randurile populatiei britanice pe o perioada de aproape o jumatate de secol.

Subiectul razboiului, desi nu atat de frecvent in scrierile ei cu exceptia catorva scrisori si a schitei “Trei guinee”, se pare ca a jucat un rol important in hotararea Virginiei de a se retrage din lume. (Virginia se inneaca in 1941 in riul Ouse).

Societatea Bloomsbury, de care ramane legat numele scriitoarei, si-a luat numele de la cartierul Bloomsbury, unde in Gordon Str Nr 46, au locuit cativa ani (1905-1911) copiii fam. Stephan dupa moartea tatalui lor. (Virginia, sora ei Vanessa si cei doi frati Toby si Adrian).

Din grup au facut parte criticul de arta Clive Bell (viitorul sot ai Vanessei), Duncan Grant, Maynard Keynes, Leyton Strachey, E. M. Foster, Roger Fry si mai tarziu autorul Leonard Woolf, sotul Virginiei.

Departe de a fi un grup feminist, cum este vazut de criticii americani, acest grup a influentat benefic cultura engleza.

Fiecare membru al grupului si-a adus contributia la dezvoltarea artelor: Virginia Woolf si E.M. Foster prin romanele lor; Duncan Grant, Vanessa Bell si Roger Fray prin pictura lor; Lyton Strachey a revolutionat scrierea biografica, T. S. Eliot poezia, Desmond MacCarthy  critica literara. Leonard Woolf a jucat un rol important in afacerile internationale (a scris primul draft al Cartei Ligii Natiunilor), iar Keynes in stiintele economice. Ei au contribuit la introducerea operelor post impresionistilor francezi Cezanne, Van Gough, Matisse, Picasso initiind expozitia din 1910 in Londra.

Schita “O camera proprie”, scrisa dupa  expunerea tinuta de Virginia Woolf la Collegiul Girton, Cambridge, devine o piesa importanta citata adesea in miscarea feminista americana. Umor dar si forta caracterizeaza aceasta lucrare in parte polemica si in parte fantezista.

“Trei guinee”, pamflet scris in 1937 impotriva razboiului, trateaza in acelasi timp si problema feminista. Virginia gaseste vinovati de escaladarea razboielor chiar victimele acestora – barbatii – prin  felul cum este tratata femeia in stat; ea afirma ca o mai mare influenta a femeilor in deciziile statale ar opri crimele ce se fac sub scuza razboaielor de aparare a tarilor. Fiind mame si sotii femeile ar aduce moderatie in relatiile dintre state.

Acest pamflet este scris ca urmare a moartii nepotului ei Julian Bell, la numai cateva zile dupa inrolarea lui voluntara in Razboiul Civil din Spania (18 iulie 1937). Durerea Vanessei, mama lui Julian, la capataiul careia Virginia vegheaza saptamani, contribuie la vehementa si duritatea cu care este scris pamflet.

Snobismul Virginiei si nationalismul ce strabat uneori proza ei, raman palide defecte in fata bogatiei de imagini, adancimii gandirii, asociatiei de situatii pe care le gasim in scrierile ei, a sinceritatii si prospetimii expresiei.

Aceste calitati ale scrisului Virginiei se fac observate deasemenea in articolele de critica literara si eseurile scrise pentru ziarele timpului. Putem spune ca Virginia a atins aproape toate genurile literare: a scris piese de teatru, nuvele, schite, romane, o biografie (Roger Fray) cat si critica literara. Adesea pagini de proza sunt pagini de o inspirata poezie.

Vizitand Londra poti merge pe urmele Virginiei Woolf din cartierul Richmond pana in centrul Londrei, unde adesea, la o ceasca de ceai, schimba cu prietenii ultimele noutati din lumea literara si artistica.

In cartierul Bloomsbury totul pare neschimbat: sa fi scris Virginia acum mai bine de opt decade privind cu ochii viitorului?

Apreciind felul in care a crescut si s-a dezvoltat scrisul Virginiei ca parte integranta din insasi viata ei, scriitoarea Doris Lessing spune: “Viata Virginiei Woolf a fost o progresie de experimente indraznete…fara ea, literatura noastra ar fi fost mult mai saraca”.

MARIANA POPA

10 Oct 2008

Anunțuri