Florentin Smarandache, SUA : „India magică“

19. decembrie 2004

– Hai în India! Lilia ţopăie de bucurie.

Drumul până la aeroport e ştrangulat, lângă Los Lunas, de un accident… un truck are cabina turtită, vreo 4-5 maşini de poliţie cu becurile semnalând, un elicopter învârtindu-se pe deasupra…

Maşini puzderie, camioane pe 2-3 mile oprite… Începem să ne agităm… Pierdem avionul…
De când cu teroriştii şi controalele astea nebune, trebuie să fii cu două ore înainte de plecare. Ne descalţă, îmi scot cureaua, ceasul, scurta şi trecem prin filtru.


Aeroportul din L.A. a devenit neîncăpător. Puzderie de lume la zborul spre Hong Kong, înaintea noastră.

Câta balenă de avion! Încap în el 300 de oameni.

Avionul spre Seoul plin ochi.

– N-am fost într-o adunătură cu numai din ăştia cu ochii mici! exclamă Lilia.
13 ½ ore de zbor Los Angeles – Seoul, wow! Chelnăriţele-s ca nişte păpuşele cu ochi oblici; sunt alese una şi una, parcă-s scoase din cutie. În fond ce-s Stewardesele? Rasa galbenă, scrie în biblie, va stăpâni lumea.


Am vederea tulbure, roşie de nesomn.

Cutreierăm jumătate de glob, de la est la vest (spre Indii). Încă 9 ore de la Seoul la Delhi. Avionul se umple de negricioşi (Lilia zâmbeşte; că eu nu mă deosebesc de ei!… În Coreea îi făcusem un complighionţ că are nasul mocs ca asiaticii!).
Un matematician român, Adrian Vasiu, din Cluj, s-a căsătorit cu o indiancă şi au o fetiţă care vorbeşte engleză şi hindi, dar nu şi română. Înainte de a face rezervarea pentru bilete i-am cerut lui Adrian, acum cercetător la Universitatea din Arizona, informaţii despre India. În aeroportul din Seoul, expuse maşini ale companiei DAEWOO care are o filială şi la Craiova.


În Delhi, ceaţă, dar călduţ. Aici nu e iarnă, iar vara (mai – iunie) e foarte cald.
La aeroport ne-au aşteptat dr. Ajay Kumar Sharma şi fiul său cel mic Shubham.


Ah, ce aglomeraţie pe străzi! Nu respectă benzile. Autobuze, van-uri mici, biciclete, motociclete, ricşe, auto-ricşe claie peste grămadă că mă mir cum nu se accidentează! Şoferii s-au obişnuit cu traficul. Dar eu n-aş putea conduce! Taximetristul pune muzică indiană la radio, ne mai înveselim. Trecem prin oraşul nou, apoi prin cel vechi.

Ameţim, ne doare capul de atâta drum… Volanul maşinilor pe dreapta, circulaţia pe stânga; ca-n Anglia şi Australia. Tarabe multe, triciclete, homeless-i, cerşetori. Oraşul vechi seamănă cu medina: străzi înguste, lume multă (în special bărbaţi, femeile cică stau acasă). Ajay ne duce la o nuntă indiană unde întâlnesc profesori de la Universitatea Delhi, dintre care dr. Vinod Tyasi lucrează în Teoria Numerelor. Îmi propune să ţin o prelegere.

Localul nupţial are doi străjeri la intrare, cu halebarde ca-n castelele medievale, decor roşu. Femeile în rochii sari, bărbaţii la costume. Mireasa în roşu aprins. Doi-trei copii serveau cafele Cappuccino pe tăvi, iar în altă cameră autoservirea cu bucate indiene.

1$ = 43-45 rupies

Primul templu hindus în care pătrundem: Hanuman Mandir. Ne descălţăm. Shubham cumpără o coroană de trandafiri roşii, înşiraţi pe aţă ca o salbă şi puşi într-un coşuleţ micuţ, împletit. Ne spălăm cu apă tămăduită, suntem miruiţi şi primim nişte bobiţe galbene (am crezut că-s de la vreun fruct exotic, când colo erau dulciuri preparate în casă – „mâncarea Domnului” mi s-a spus). Băiatul lui Ajay nu mai are numele de familie Sharma, ca şi tatăl său, ci Bhardwaj, luat după religie (Brahma).


Ajay are un apartament dat de guvern. Lucrează ca bibliotecar la Colegiul Shyambe, care ţine de Universitatea din Delhi şi scoate revista „Bulletin of Pure and Applied Sciences”. La tomurile de matematică şi fizică am contribuit şi eu cu articole – aşa ne-am cunoscut.


În casă are o căţea dalmaţiană cu patru căţei frumuşei şi jucăuşi (albi cu picăţele). Căţeaua „îmbrăcată” într-un cojocel pe spate să nu-i fie frig.


Le spun de celebrul Raj Kapur şi filmele indiene savurate în România când eram copil, în Bălceşti-ul meu, „Vagabondul”, „O floare şi doi grădinari”. Încep să cânt, după ureche, versurile în hindi: „Mira juta hai japani / Yah patlun inglishtani / Shar pai lal topi russi / Phir bhi hai hindustani.“ Kavita, soţia lui Ajay, râde. La televizor un actor, Jaikis Roy, îmi aminteşte acele vremuri.

Lakshmi este zeiţă hindusă cu opt mâini, călare pe tigru, fiecare mână simbolizând lupta, pacea etc.


Kavita îi pune Liliei un bindi (bulină roşie între sprâncene, ca la indience).
Femeile poartă şalvari şi fustă peste.


Noaptea se auzea un fluierat periodic pe străzi, cică de la gardieni.


Şase inşi într-o ricşă mică. Maimuţe şi vaci pe străzi. Biciclete puzderie printre maşini. Există şi ricşe cu tracţiune… umană! În loc de cal, se înhamă un om, împinge proţapul ca un armăsar.


Renu (soţul ei ne schimbă dolarii în rupii şi ne-a rezervat bilete de avion Delhi – Calcutta şi retur), ne-a dat câte o păstaie verde cu bobiţe mici înăuntru şi gust de mentă, numită ilaicha, pentru împrospătarea mirosului gurii. Maşinile trec milimetric una pe lângă alta. Ah, bine că nu conduc eu! La bazarul Chandni Chowic învălmăşeală, îngusteţe, negustori. O coloratură balcanică ai crede! Lilia se interesează de mătase, aur, argint. Numai bărbaţi pe străzi, foarte puţine femei. Prin Delhi trece fluviul Yamuna. Spălători de profesie, care spală rufele în râu şi le usucă pe iarbă ori pe garduri.
Crematoriul Nigamboth Gihat (în religia hindusă morţii se ard). Camioane pline ochi cu oameni, stau lipiţi ca peştii. WC deschis pentru sexul masculin: un zid cu despărţituri, formând mici compartimente, unde bărbaţii urinează. Iar pe lângă ei, la câţiva centimetri, trec pietoni, autovehicule, ricşe…! Am întrebat dacă există WC-uri deschise şi pentru femei. Damele din taxi au început să râdă; femeile n-au aceeaşi poziţie… Mamă, ce aglomeraţie pe străzi! Bărbaţi legaţi la cap cu fulare şi basmale, parc-ar fi jumătate muieri.


Vizităm Fortul Roşu, construit de Împăratul Shahjahan în 1639-1647, când a decis să mute capitala de la Agra la Delhi. Marii conducători moguli şi-au avut reşedinţa în Delhi (1763-1858). Aproape două secole a fost India sub ocupaţie britanică (1763-1947).
Fortul, construit din stâncă roşie, marmură, mozaic a fost lăcaşul regilor, împăraţilor. Reginele aveau un palat aparte (Khas Mahal). Nu lipseau moscheile din fort. Delhi a fost capitala unui regat mare musulman între 1211-1556. Turcii au introdus islamul şi-au format un sultanat musulman la Delhi, în 1206. – Regele indian avea multe regine! mă informează Ajay. Fericit om! glumesc eu. Veveriţe prin curtea fortului. Ultimul rege indian a fost Bahadur Shah Zafar. Imperiul Mogul a atins apogeul în timpul Împăratului Akbar. Din secolul al XVI-lea au pătruns europenii: englezii, francezii, portughezii, olandezii.
Sub ocupaţie britanică, Fortul Roşu a fost parţial demolat.

McDonald găseşti şi-aici!


Stilul indian: mai ieftin e mai bun (!).

Am intrat în Templul Sikh Guru Dwara. Spre deosebire de cele hinduse şi de moschei, unde doar ne descălţam, aici trebuia să ne scoatem şi şosetele, mergând desculţi. Lilia a pus o basma pe cap (aşa era tradiţia) şi eu râdeam; spuneam că ar fi bine să poarte şi voal.
Punjab este un stat de câmpie în nordul Indiei, religia lor este sikhism. „Sikh” înseamnă învăţăcel, iar fondatorul acestei religii a fost Shri Guru Nanak Dev Ji (1469-1538), care a avut o viziune la Sultanpur de-a predica drumul spre iluminare şi zeitate. Unii consideră sikhismul o formă de hinduism respingând însă castele şi idolatria, ca o repurificare. Alţi istorici cred că sikhismul este un sincretism între mişcarea Bhakti (din hinduism) şi Sufi (din Islam). Bhakti înseamnă devoţiune unei singure zeităţi, iar Sufi(sm) o formă specială de misticism islamic. În acest caz sikhismul este un paradox religios fiindcă uneşte / împreună credinţe şi practici religioase opuse; hinduismul şi islamul.
Primul templu Sikh a fost construit la Katarpur. Există cca. 200 astfel de temple şi 22,5 milioane pe glob (în majoritate în India şi America de Nord) de evlavioşi.
Între 1538-1708 au urmat nouă guru: Angad Dev Ji, Amar Das Ji, Ram Das Ji, Arjun Dev Ji, Tegh Bahadur Ji, Harkrishan Ji, Har Rai Ji, Hargobind Ji, Goving Singh Ji; al 11-lea e considerat Textul Sfânt al celor zece guru (Shri Guru Granth Sahib Ji). Destui credincioşi Sikh-i consideră că religia lor este o revelaţie directă de la zeitate, nefiind derivată de la alte religii. Sikhismul este monoteist. Statul Punjab a fost fondat de Maharaja Ranjit Singh în 1801. Scopul aceste religii este de a crea o relaţie strânsă cu divinul, care nu are formă, ci multe nume (precum musulmanii care cred într-un Allah cu 99 de nume) şi care poate fi cunoscut prin meditaţie. Sikhiştii cred în samsara (ciclu repetitiv: naştere, viaţă, moarte), karma (totalitatea acţiunilor bune şi rele ale unei persoane, care determină soarta etapei următoare – aş zice eu cumva ca lanţurile Markov în probabilităţi) şi reîncarnare. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Reht Maryada este codul după care se conduc Sikhiştii şi conţine 27 de articole. Simbolul acestora se cheamă khanda. Privind portul lor, se aplică regula celor „5K”:

• kesa – păr şi barbă lungi, niciodată tăiate:

• kangah – pieptene;

• kacha – pantaloni scurţi;

• kara – brăţară de metal;

• kirpan – pumnal ceremonial.

Bărbaţii Sikh îşi acoperă capul cu turbane de culori variate. Un turban (judha) are forma rectangulară, de 5 m lungime şi aproape 1 yard (0,9144 m) lăţime care le înfăşoară părul prea lung. Aceste turbane îi disting din depărtare pe sikhişti de alţi credincioşi. În Arizona, după atacul din 11 septembrie 2001, un american a ucis un sikhist confundându-l cu un musulman. Sikhiştii conservatori pledează pentru şezutul pe podea (pentru egalitate), iar cei liberali (în nordul Americii) doresc folosirea scaunelor şi a meselor în temple.


Muzeul de istorie din Delhi. Despre lupta pentru independenţă a indienilor sub ocupaţie britanică.
Răscoala Chour-ilor (1767-1802), Bundela (1842), Răscoala lui Devan Veluthombi, Răscoala Jat-ilor (indieni din Kashmir, Punjab, Rajputana – 1809-1829), Bhil (1818-1831), Birsa Munda (1874-1902), Puşcaşii Bengalezi (1857), Revolta din Meerut (1857), Azimullah (1820-1857), Rani Lakshmi Bai (1835-1858). Primul război de eliberare al Indiei are loc în 1857. Namadhari Sikhs luptă pentru independenţă şi protecţia vacilor; este spânzurat în 1871. Executarea Kukaşilor în 1872. Mişcări de emancipare a femeii şi împotriva rigidităţii castelor. Scrisoarea de protest a lui Rabindranath Tagore în 1919. Ghandi, care a trăit mult în Africa de Sud, ia conducerea luptei cu Madanmohan Malviya – el promulgă non-violenţa şi desobedienţa faţă de legile engleze impuse indienilor. În 1930 se ronunţă împotriva taxei pe sare, cerută de ocupanţi – „Marea-i a noastră, sarea-i a noastră, de ce să plătim taxe?” [citat din memorie]. Britanicii reprimau dur orice răscoală, spânzurau copii în public. Subhas Chandra Bose fondează Armata Naţională Indiană, care în 1944-1945 se războieşte cu ocupanţii. Anglia, slăbită de Hitler în cel de-al doilea Război Mondial, nu poate contracara rezistenţa indienilor. La 15 august 1947 India devine independentă. Primul ministru, Jawaharlal Nehru (1889-1964), instaurează Constituţia (1950), federalizează ţara pe baze lingvistice şi adoptă o politică externă de nealiniere.


Am văzut un grup de fete în costume şcolare grena la muzeu, cu profesoara lor.


În privinţa religiilor, ca cercetător ştiinţific, aş pleda pentru pantheism, introdus de J. Toland (1705). Dumnezeul nu este o personalitate, o fiinţă, ci totalitatea legilor şi forţelor naturii. Cum grăit-a Baruch Spinoza (1632-1677): Deus, sive Natura (Dumnezeu, sau Natura).

Na = nu; tiik he = da.

Când răspund „da”, vânzătorii dau uşor din cap de la stânga la dreapta (ceea ce pentru noi înseamnă „nu”).


Băieţii punjabi poartă o miniatură de turban cu un fel de coc în frunte. Limba punjab e apropiată de hindi. La canalul 39 urmăresc ştirile, iar pe 4 muzică indiană.


Am descoperit un restaurant italian: Fetuccine à la funghi.


Namesteye = bună ziua.


O casă cu 3 camere în Old Delhi costă în jur de 40.000 $ şi e plătită în 10 ani.


Puri = pâine mică, umflată, ca o gogoaşă.


Fructul guava se mănâncă tăiat în patru şi cu sare pe el.


Raberk = un fel de brânză dulce, se mănâncă cu linguri plate de lemn.


Cu liniile aeriene indiene nu mersesem! Dar, în aeroportul din Delhi, din cauza ceţii permanente, zborul 264 spre Calcutta are întârziere 2 h şi 45 min. Sukanto mă aşteaptă ore în şir la avion… Stewardesele au bluze negre şi fuste roşii (sau verzi) cu floricele. Fiecare companie are costumul ei. Deşi sunt numai două ore de zbor, primim mâncare (dinner).
Numele vechi al oraşului Calcutta este Kolkata, scris peste tot. Sukanto Bhattacharya s-a născut în Calcutta, şi-a luat masteratul la Universitatea Jadavpur şi doctoratul în Australia la Bond University, folosind şi logica neutrosofică plus Teoria Dezert-Smarandache în teza sa de doctorat. Acum alma mater a sa ne invită să conferenţiem. Sukanto şi-a găsit repede job la Universitatea Deakin din Melbourne, iar din luna mai a anului viitor va fi director la Universitatea Alaska Pacific din Anchorage, deci un alt pas mare peste ocean. Viitorul este al lui. Între timp s-a căsătorit cu Sree şi, cum eu îi uit fetei prenumele, îmi spune să-i zic Three (trei). S-au cunoscut pe Internet, la chat, iar el i-a propus căsătoria fără să o vadă. Ea făcea un doctorat în microbiologie la New York; de când cu terorismul şi bioterorismul ăsta, microbiologii se caută în America. Ne-au aşteptat la aeroport cu două coşuleţe de trandafiri roşii. Universitatea Jadavpur ne-a cazat la Institutul de Cultură Ramakrishna (din Golpark), frumos, cu o grădină interioară plină de flori ca-n paradis. Dormitul şi mâncarea gratuite pentru cinci zile cât stăm în capitala bengaleză. Limba bengali şi scrierea sunt diferite de hindi, dar toţi vorbesc hindi pentru a se înţelege. Engleza a căzut pe locul doi. În Bangladesh, ţara vecină din est, se vorbeşte tot bengaleza, dar cu alt accent şi sunt musulmani, de aceea s-au şi desprins de India, în vreme ce statul Bengal, rămas în federaţie, este în majoritate hindus. Analog, Pakistanul, în vest, s-a desprins de India tot datorită religiei, dar provincia Kashmir deşi cu populaţie predominant musulmană, a fost atribuită de britanici Indiei, iar Pakistanul o vrea înapoi, prilej de discordie între cele două ţări şi de acte teroriste din partea musulmanilor contra Indiei (au pus bombe la Parlamentul din Delhi).


Reclame în engleză şi bengaleză. Puzderie de taxiuri galbene pe străzi, ca răgăciile.
Toată lumea vinde şi toată lumea cumpără. Tarabe una după alta. Comercianţi desculţi. O piaţă de legume. Mizerie mare. Sukanto ne sfătuieşte să nu cumpărăm alimente; mâncăm doar la Institutul Ramakrishna ori în restaurante de calitate. Din cauza sanitaţiei reduse şi a climei umede bântuie hepatita. Localnicii sunt mai imuni decât noi la microbii de aici.

Pe strada Ekdalia Lilia încearcă să-şi cumpere un sari, plus baticuri.


Surprinzător, pe garduri şi case vedem simbolul Partidului Comunist Bengalez, secera şi ciocanul, plus portretele lui Lenin, Stalin, Marx şi Engels. Credeam că e pe cale de dispariţie…
Există două state comuniste în India: Bengal şi Kerala. Oamenii se tem să vorbească împotrivă.

Vizităm templul hindus Shri Radha Krishna, construit în 1970 de una dintre cele mai bogate familii indiene în afaceri: Shri Krishna Kumar Birla. Krishna este zeul dragostei. Templu din piatră, sculpturi de marmură, picturi, fresce.

În medie, o familie indiană face doi copii, a scăzut numărul, s-au mai aşezat.

Iată-mă şi la tropice! Ne ducem într-un parc înfrunzit, unii făceau baie, femeile spălau rufe. Întreb cum se numeşte lacul. N-are nici un nume! primesc răspuns.


Tramvai fără geamuri (ca-n Melbourne), din cauza căldurii.


Susanta, tatăl lui Sukanto, este patronul unei fabrici chimice din Kolkata.


Reformele sociale au fost introduse în India de Ram Mohan, Keshab Chandra, Vidyasagar, iar purtători ai ştiinţei moderne: J.C. Bose (care a făcut experienţe cu microunde), P.C. Ray, S.N. Bose, M.N. Saha, P.C. Mahalanobis.


Kolkata este considerată capitala culturală (în muzică, literatură, artă, ştiinţă). Epoca de aur a oraşului s-a desfăşurat între 1856-1861. Foametea bengaleză din 1943 a generat agitaţii spontane şi
răscoale în 1945-1946.


Un butic mic, o dugheană, are portar la intrare! Mă miram: oare ce păzeşte ăsta?


La toalete n-au hârtie igienică, doar robinete cu apă…


În urdu, limbă care se vorbeşte în Pakistan, dar şi-n India, cu structură gramaticală asemănătoare cu hindi, dar multe cuvinte persane şi arabe, plus scriere arabă (mulţumesc se zice shukria, iar rugăciune namaz)… Ajay, deşi hindus, studiase la o universitate musulmană din nordul ţării şi acolo învăţase urdu.

Vânturi musonice pe-aici: iarna bat dinspre uscat spre ocean, iar vara dinspre ocean spre uscat.


La Universitatea Jadavpur am lăsat 12 cărţi de-ale mele. Pe 22 octombrie am ţinut o comunicare de-o oră despre logica neutrosfică şi Teoria Dezert-Smarandache, iar Sukanto Bhattacharya a prezentat aplicaţiile lor în business, finanţe şi economie. Au asistat peste 100 de studenţi, iar dintre profesori am discutat cu Gautam Bandyopadhyay şi Amitava Gosh din cadrul Institutului De Business Management. Gautam lucrează în rough sets. Am început prin: „India este o ţară magică pe care mi-am dorit de mult s-o văd…” şi asta a plăcut studenţilor, am simţit după murmurul lor. Întreaga prezentare a fost filmată şi va fi pusă în site-ul Universităţii. Sukanto a zis că va fi anunţată la Televiziunea Naţională. – Mamă, exclam, să ne vadă un miliard de oameni!

– Că doar n-au să se uite toţi la televizor.

Universitatea Jadavpur este renumită în inginerie şi marketing. Mulţi specialişti pregătiţi, în special la Indian Institute of Technology, lucrează prin America în Sillicon Valley ca specialişti în computere. Exportul de creiere din lumea a treia către Occident…

Oraşul Madras din statul Tamil Nadu, unde predă dr. W.B. Vasantha Kandasamy – colaboratoarea mea la structuri algebrice neutrosofice, are trei anotimpuri: cald, mai cald şi încă mai cald! Denumirea lui a fost recent schimbată în Chennay.

Florentin Smarandache

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s