Cleopatra Lorinţiu: Restituiri. Inedite

Două poeme traduse de Gheorghe Tomozei. 

Găsesc, deunăzi, rătăcite, printre alte manuscrise neştiute, dedicaţii şi bileţele, desene pe şerveţele de restaurant,note scrise pe foi dictando,fotografii,scrisori de la prieteni şi planuri fantastice de cărţi ce n-au ajuns să fie niciodată scrise,şi două poeme traduse de Gheorghe Tomozei şi rămase nepublicate.

Iată-le.Oricum în versurile traduse, poetul a pus propria sensibilitate şi propria ştiinţă de a face poezie.Cred că a venit vremea să începem să publicăm pagini din Arhiva Gheorghe Tomozei,moştenită de fiul acestuia, Max Tomozei .  

CLEOPATRA LORINŢIU 

 

Două poeme în tălmăcirea lui Gheorghe Tomozei ( 1936-1997)

_________________

Alexandr Vertinski  

Regele cu ochi cenuşii
Pădurea,arborii vechi,legeni-i,

Regele cu ochi cenuşii nu mai e.

În crâng foşnesc, foşnesc mestecenii

Cu întomnată smerenie. 

Sângeră frunzele, pribegele.

Bărbatul mi-a spus liniştit şi arar:

„La castel a fost adus regele.

I-au găsit trupul sub un stejar. 

Mica regină-aiurează şi, desfăcând,

Părul ei în oglinzi ca argintul e, blând.” 

Bărbatul şi-a luat pipa de lut

Şi s-a stins pe cărare, fumând.  

Pe fiica mea din somn am s-o trezesc,

Mă vor răsfrânge ochii ei cenuşii.

În crâng mestecenii foşnesc,foşnesc

Iar regele doarme între făcli…
_________________
Desanka Maksimovici
Fragment la Belgrad  

Ascultă, am să-ţi spun taina mea:

Nu mă lăsa niciodată singură

Lângă un bărbat care cântă. 

Mi se vor părea

Adânci şi blajini

Ochii cuiva

Atât de neobişnuiţi. 

Mi se va părea

Că mă prăbuşesc

În sunetele

Şi braţele

Întinse

Spre fulgere…

( Belgrad septembrie 1979).