Coriolano Gonzalez Montanez (Spania): Poeme traduse de Eugen Dorcescu

Coriolano Gonzáles Montañez s-a născut la 16 martie 1965, în Santa Cruz de Tenerife. Este autorul mai multor cărţi de poezie: Dublin, entre el mar y la sangre, 1984; Aquí, en mi pugño, 1984; Este último milenio de sombras tras tu recuerdo, 1987; Las llanuras del desierto, 1991; Conjura del silencio, 1993; Cuaderno irlandés, 2000; El viaje (poemas 1984 – 2000); Las montañas del frío, 2005; El tiempo detenido, 2006. Textele care urmează fac parte din recentul volum,  Otra orilla, Ediciones Baile del Sol, 2008. Poeta doctus (este şi autorul unei ediţii a operei lui Eugenio Millet Rodriguez), prezent în numeroase antologii, deţinător al unor bine meritate premii, Coriolano González Montañez cultivă un lirism al spaţiilor vaste – cele din afara eului şi, mai ales, cele dinlăuntrul acestuia – , o poezie în care fiinţa îşi revarsă, cu forţă şi discreţie, nevindecabila-i dramă. Mi-e drag acest poet, care a vizitat şi iubeşte România, care a mai fost tradus în româneşte, care trăieşte şi scrie în legendara Insulă a Fericiţilor, Tenerife, Spania.

E.D.
______________

PLAJA

I

Plaja era de arină neagră

şi, într-o succesiune temporală,

am făcut acolo castele, m-am îngropat în nisip,

am citit poeme,

am privit statuarele fete bronzate,

m-am visat în valurile ce explodau,

mi-am amintit, m-am deşteptat din vis,

mi-am readus aminte.

O bună parte din viaţa-mi s-a scurs pe plaje vulcanice,

în contemplarea falezelor.

Într-un anume fel,

aceste plaje sunt un alt chip de a istorisi

unele din ciclurile mele vitale.

Un alt chip de a istorisi trecerea vremii.

Început şi sfârşit într-o lume de ape;

şi în lungul falezei urme perpetue,

pe un ţărm veşnic umed

şi sub un soare al meu întotdeauna.

II

Plajele vulcanice de nisipuri negre

au fost ombilical unite copilăriei mele.

Ele erau, în sine, unica existenţă.

Două cuvinte: negre şi vulcanice evocau

toată luminozitatea zilelor infinite, de necuprins.

Iar plajele albe cu scoici erodate

au marcat începutul aventurii,

al întâlnirii cu necunoscutul.

Au fost sinonime cu plecarea, cu drumul,

cu voiajul conştient al vieţii

şi cu debutul în conştientizarea morţii.

Aş desena un orizont, o zare

unde şi plaje şi nisipuri

să se amestece, unde eu să fiu un observator din vid

şi unde paşii mei nicicând să nu-şi întreacă urma.

III

Încinse erau plajele în toiul verii.

Marea în flăcări aducea valuri

ce niciodată nu vor şterge

imortalitatea urmelor noastre,

zidurile ce ne-mprejmuiau jocurile.

Lăsăm trasee în nisipul umed

al refluxului,

schiţe ce încă durează

căci eram infiniţi ca lumina,

acea lumină a copilăriei care ne-a desluşit

din ce eram făcuţi

şi ce am abandonat azi în uitare.
Traducere şi prezentare: EUGEN DORCESCU