Category Archives: creatie

Suzanne Dracius (Martinica): „Clorofiliana Creaţie“

Lui Jean-Benoît, mieros

Nu degeaba oamenii de treabă din public (nu spun vulgum pecus) au un adevărat cult pentru casele scriitorilor. Căci scriitorul însuşi este strâns legat de ele.
Un Mecena a oferit în dar lui Strindberg un conac cu grădină, paşnic loc de odihnă, pe care mi-l închipui asemănător cu casa copilăriei mele şi cu casa mea din Franţa, ambele ascunse în apropierea unei mânăstiri, astfel încât paşnicele măicuţe îmi sunt cele mai apropiate şi liniştite vecine, ca şi cu casa mea natală din Port-de-France, casă natală de-adevăratelea, în care am văzut lumina zilei, în mâinile unei moaşe bărbăţoi, căreia îi datorez întreaga mea recunoştinţă pentru frumuseţea buricului meu: îi datorez norocul de a fi scăpat de modelul dizgraţios în formă de tirbuşon proeminent, asemănător cu un capăt de caltaboş, care urâţeşte, – vai! – burta multor compatrioţi. Cer iertare pentru acest scurt acces de învârtire în jurul buricului, dar nu pot să nu profit de această solemnă întâmplare pentru a aduce mulţumiri acelui estet bărbat-femeie, precum şi bunului doctor P-F (nu chiar atât de cumsecade de altfel, căci era sexist şi superstiţios, care trebuia să-mi fie naş, dar a renunţat văzând că m-am născut fată: cică poartă ghinion, la o primă năşire; trebuie să fii mai întâi naşul unui mic mascul, a zis în esenţă tipul, văr de al mamei). Brava cumătră şi presupusul cumătru sosiseră în grabă amândoi să mă ajute să mă nasc la domiciliu, în străfundul cartierului Terres-Sainville, pe strada>>>>> Suzanne Dracius

Serghei Esenin: „Dedicaţii, Scrisori“ (traduse de Aurel Anghel)

Vei pune o zdreanţă pe tine
Pe mijloc legată cu sfoară
De băţ te vei ţine
Să fugi în pădure, fecioară.

Lângă-un stog din costreiul uscat
Îţi va coase Rusalca beteală
Ochi îţi va pune potcoave
înmuiate-n cerneală.

Spune-I că eşti călător obosit
Departe de dureri omeneşti
Scoate-l şi pierde caftanul

Coboară cu Rusalca-n poveşti.
>>>>>>

Claudine Bertrand (Canada): „Le corps en tête / Corpul din ţeastă“

Poate fi dăruită profunzimea toată

dintr-o cută de suprafaţă ? Există sâni

sortiţi pipăitului, cu inimi din buricele

degetelor.*

Cel ce iubeşte n-are decât o dorinţă:

să violeze regulile eului.

_________

* Pentru iubitorii de „fidelităţi de tâlmaci”, această tristihuire poate suna şi astfel: Se poate oferi toată adâncimea / printr-o lovitură razantă ? Există sâni / în atingere, inimi în miez. (D. Bradua).

* * *

Când respiraţia devine limbă

a tăcerii, eu răsuflu un pic mai tare.

Poate nu vezi decât aburariu-mi.*

Îmi lingi gândul în văz-duh.

__________

* „Fidelitate de tâlmăcire”: Poate nu-mi vezi decât aburirea; dar preferăm semantismul bivalent al vocabulei dacice, aburariu, care are şi sensul de suflet… (D. Bradua).>>> continuarea aici >>>

FRUMUSEŢEA LUMII VĂZUTE – Florentin Smarandache: „India magică“

19. decembrie 2004
– Hai în India! Lilia ţopăie de bucurie.
Drumul până la aeroport e ştrangulat, lângă Los Lunas, de un accident… un truck are cabina turtită, vreo 4-5 maşini de poliţie cu becurile semnalând, un elicopter învârtindu-se pe deasupra…

Maşini puzderie, camioane pe 2-3 mile oprite… Începem să ne agităm… Pierdem avionul…
De când cu teroriştii şi controalele astea nebune, trebuie să fii cu două ore înainte de plecare. Ne descalţă, îmi scot cureaua, ceasul, scurta şi trecem prin filtru.

• Aeroportul din
L.A. a devenit neîncăpător. Puzderie de lume la zborul spre Hong Kong, înaintea noastră.
Câta balenă de avion! Încap în el 300 de oameni.

Avionul spre Seoul plin ochi.
– N-am fost într-o adunătură cu numai din ăştia cu ochii mici! exclamă
Lilia.
13 ½ ore de zbor
Los AngelesSeoul, wow! Chelnăriţele-s ca nişte păpuşele cu ochi oblici; sunt alese una şi una, parcă-s scoase din cutie. În fond ce-s Stewardesele? Rasa galbenă, scrie în biblie, va stăpâni lumea.
• Am vederea tulbure,
roşie de nesomn.
Cutreierăm jumătate de glob, de la est la vest (spre Indii). Încă 9 ore de la Seoul la Delhi. Avionul se umple de negricioşi (Lilia zâmbeşte; că eu nu mă deosebesc de ei!… În Coreea îi făcusem un complighionţ că are nasul mocs ca asiaticii!). Un matematician român, Adrian Vasiu, din Cluj, s-a căsătorit cu o indiancă>>>>> Florentin Smarandache

Un prozator australian – Henry Lawson: „Doi câini şi un gard!“

„Nimic nu face un caine mai inebunit, zice Mitchell, decat sa aiba un alt caine dincolo de gard, ce maraie si latra la el, printre crapaturi, iar el nu poate trece dincolo.
Celalalt caine poate fi necunoscut, poate fi un vechi prieten, si el poate sa nu latre numai sa maraie, asta nu face nici o diferenta pentru el. Cainele dinlauntrul gardului de regula incepe, iar cainele dinafara, isi pierde rabdarea si se salbaticeste pentru ca cel dinauntru face o asemenea galagie inutila pana la urma; atunci cel dinafara gardului latra inapoi, facand galagia de o mie de ori mai mare. Cel dinauntru gardului spumega la gura, improscand-o asemenea unui milion de sulite.

Eu, n-asi putea spune dece cainele dinauntru gardului deveni atat de salbatec la inceput, numai daca probabil el s-a gandit caci cainele de dincolo gardul la luat mai prejos, si rade de el. Oricum el se enerva primul, iar pana la urma de tot, el deveni atat de salbatec de isi musca propria coada pana la lacrimi, ca nu poate trece la celalalt. Daca el ar fi putut trece il omora, ori incerca desigur, chiar daca celalalt caine era fratele sau.

Uneori, cainele dinafara gardului scheuna incet, si doar se plimba pe langa gard; uneori el latra inapoi asa natural, uneori complect dezinteresat, latra pentru ca trebuia oricum, avand si el dignitatea sa caineasca, sa zica ceva in aceste circumstante. Cand, uneori cainele din afara este mai mic, el se va departa de gard degraba, la prima surpriza, insa daca e o javra obraznica, el prima data se va asigura
>>>>>traducere de Ioan Miclau