CULTURI UITATE – Corneliu Florea (Canada): „Totemuri“

PRIMUL TOTEM

Kennedy Street este undeva în Down Town, perpendiculară pe Portage Avenue, care este cea mai lungă arteră a oraşului Winnipeg şi nu are copaci de-a lungul ei, cum sugerează numele de avenue, ci numai magazine şi birouri cu reclame cât încap. În schimb, Kenneedy Street, ce se termină în Assiniboine River, este străjuită de copaci înalţi, mai ales în apropierea râului, unde, de fapt, devine latura largului şi plăcutului parc din jurul clădirii Guvernului provincial. Parcul te atrage prin frumuseţea lui naturală îngrijită la superlativ din banii contribuabililor, nu a guvernanţilor din clădire.

*

În spatele clădirii guvernamentale, în cel mai dosnic colţ posibil, mascat de nişte brazi înalţi, se află un totem. Este primul totem, pe care l-am vazut. Semnificaţia şi valoarea lui nu le cunoşteam, iar locul marginal în care era plasat îl înfăţişa oarecum ca o curiozitate artizanală de cedru, interesantă de fotografiat şi de trimis poza în Europa, la cunoştinţe, ce se vor mira şi atât! Am făcut şi noi poze „cu totemurile“.

Nu am înţeles prea mare lucru din totem atunci, în primăvara anului 1982, dar ne-a plăcut, era armonios sculptat, simetric pe axa verticală, purtând mesajele vieţii şi misterele mitologiei indigenilor. Nu ştiam despre totemuri mai mult decât ştiam despre Brâncuşi, când dădeam admiterea la Medicină, în 1957, iar acum aveam la fel de puţin timp de iniţiere în semnificaţiile totemurilor. Privindu-l – ceva, de care nu puteam să ne dăm seama – am făcut în mintea mea o punte de legătură între Coloana infinită a lui Brâncuşi, din România, şi acest totem de cedru a indigenilor nordului nord-american, aflat în apropierea noii noastre locuinţe, de pe Kennedy Street, din Winnipeg, capitala unei provincii >>>>> Corneliu Florea

Anunțuri

Comentariile sunt închise.