CONTRA-CULTURA DOMINANTĂ – Const. Miu: „Anti-CODUL lui Brown“

Era de aşteptat ca o carte cum e cea a lui Dan Brown – Codul lui da Vinci – (care prin dezvăluirile sale şi-a propus dacă nu să submineze, măcar sa zgâlţâie din temelii edificiul Bisericii), să atragă nu atât negarea ei, ci mai cu seamă contracararea mesajului. În acest ultim sens, aducem în discuţie cartea lui James L. Garlow şi Peter Jones, Codul spart al lui da Vinci, Editura Aqua Forte, Cluj- Napoca, 2005. Din lectura cărţii lui Brown, ştim că aceasta e structurată pe doua paliere: 1. la nivelul acţiunii, se poate vorbi de un policier, ale cărui personaje se află în căutarea ucigaşului custodelui de la Muzeul Luvru – Jacques Saunière – şi a Sf. Graal; 2. la nivelul codului, sesizăm referirile la „sacrul feminin”, care pun în penumbra „codul” instituit de Iisus Hristos.

Cartea lui J. L. Garlow şi P. James se adresează „celor care îşi pun acum întrebări în legătură cu tot ce au învăţat despre Iisus” (p. 12). De asemenea, autorii şi-au propus descifrarea „codului”, al cărui mesaj – cred cei doi condeieri – a fost diseminat de Brown de-a lungul naraţiunii. De reţinut că şi cartea lui Garlow şi Jones e realizată pe doua niveluri: 1. discuţiile celor trei prieteni: Jen, Carrie si Evan în jurul subiectului cărţii lui Dan Brown; 2. explicarea acelor pasaje controversate din romanul Codul lui da Vinci. Dacă Jen este adepta „sacrului feminin” şi ţine cunoştinţelor un fel de prelegeri, în camera ei despre acest „subiect”, după mai multe discuţii cu Evan şi după ce va fi >>>>> Const. Miu

Anunțuri

Comentariile sunt închise.